1953 Winston Churchill a fost singurul prim ministru englez care a primit Premiul Nobel pentru literatură. Distincţia i-a fost acordată lui Churchill „pentru măiestria descrierii istorice şi biografice, precum şi pentru strălucita sa oratorie în apărarea înaltelor valori umane“. Se spune că independentul şi rebelul tânăr Winston Leonard Spencer Churchill prezenta rezultate slabe la şcoală şi trebuia să se lupte cu un oarecare defect de vorbire.
La moartea prematură a tatălui său (la numai 45 de ani), convins că avea să fie întâmpinat de o soartă similară, Winston se hotărăşte să-şi pună rapid amprenta asupra omenirii, până nu avea să fie prea târziu.
Corespondent de război
Descendent al faimoasei familii Churchill din care se desprinseseră primii duci de Marlborough, Winston Leonard schimbă trei şcoli private până se înscrie la Harrow School, în 1888, unde avea să-şi înceapă cariera militară. Acolo obţine note mari la engleză şi devine campion la scrimă.
În 1893, după absolvirea studiilor la Harrow, Winston se înscrie la Royal Military Academy în Sandhurst, dar este respins de două ori până a fi, într-un final, acceptat. Termină Academia al optulea, dintr-un număr de 150 de studenţi.
Tânărul Winston îşi ia toate măsurile, uzând inclusiv de relaţiile mamei, pentru a primi posturi în campanii active de război. În 1895, călătoreşte în Cuba pentru a scrie despre conflictul dintre spanioli şi trupele cubaneze de gherilă pentru „Daily Graphic”. Nimic nu îl bucură mai mult când, în ziua aniversării vârstei de 21 de ani, se găseşte pentru prima dată prins în mijlocul unui conflict armat pe front.
În cursul anilor următori, Churchill participă la campaniile militare din India, Egipt, Sudan şi la războiul burilor. Scrie reportaje de război pentru „The Daily Telegraph”, „The Pioneer” şi „Morn
