Miza legata de desfiintarea secretului bancar este uriasa. Ganditi-va doar ca in fiecare an, Fiscului american i se preling printre degete scapand de impozitare circa 150 miliarde de dolari (comparabil cu PIB-ul Romaniei). Banii se duc in Elvetia, Liechtenstein, Bermuse, Cayman sau in Hong Kong.
Evident ca in vreme de criza devii infinit mai atent cu fiecare ban, drept pentru care IRS (Internal Revenue Service – Fiscul american, ca sa fiu mai scurt) a pus ochii pe tarile care adapostesc banii americanilor. Numai ca nu a fost usor de pornit acest razboi.
“De cand exista impozitul pe venit, IRS-ul nu a avut niciodata acces la conturile americanilor din paradisurile fiscale. Aceasta fisura in mecanismul paradisiac este o consecinta a crizei, care ne-a impins sa urmarim capitalurile care luau drumul strainatatii”, explica Doug Shulman, unul din cei mai grei oameni din IRS. “Legal, am putut interveni numai dupa ce am avut dovada ca reprezentanti ai bancilor elvetiene au venit in SUA, cautand si apoi incurajand miliardarii nostri sa isi depuna activele la adapostul bancherilor elvetieni. Era o instigare, asa ca am putut interveni”, mai adauga Shulman.
Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Dan Popa. Miza legata de desfiintarea secretului bancar este uriasa. Ganditi-va doar ca in fiecare an, Fiscului american i se preling printre degete scapand de impozitare circa 150 miliarde de dolari (comparabil cu PIB-ul Romaniei). Banii se duc in Elvetia, Liechtenstein, Bermuse, Cayman sau in Hong Kong.
Evident ca in vreme de criza devii infinit mai atent cu fiecare ban, drept pentru care IRS (Internal Revenue Service – Fiscul american, ca sa fiu mai scurt) a pus ochii pe tarile care adapostesc banii americanilor. Numai ca nu a fost usor de pornit acest razboi.
“De cand exista impozitul pe venit, IRS-ul nu a avut niciodata
