Pe motiv de cheltuieli neprevazute prin mai, dar facute cu simt de raspundere in perioada iunie-august, anul acesta nu ne-am mai permis deplasarea in strainataturi pe timp de concediu. Prin urmare, cu niste poli din leafa primita in avans de sotie, ne-am urcat in masina si-am luat drumul autostrazii. Direct in Eforie Sud ne-am oprit. Nu pentru ca anul asta ne-ar fi stat in git Vama Veche, ci pentru ca voiam liniste – o vacanta cu mai mult relas dupa trei luni de nervi si stres, iar cazarea in 2 Mai costa cu ceva mai multi poli in plus decit am fi avut noi, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.
Eforie. Sud. si punctFiind prima data cind am calcat in statiune, conform indicatiilor gazdei, abia intrati in localitate, am virat prima la stinga si soseaua ne-a dus direct pe faleza. Am luat o pauza inainte de bifurcatie, timp in care l-am asteptat pe proprietarul vilei in care ne-am cazat, am intors masina si-am facut prima la stinga.
Pentru cine n-a calcat niciodata in Eforie Sud, strada de pe faleza iti ofera o nebunie de priveliste pe partea stinga. Ca pe dreapta se rezuma totul, timp de vreo cinci minute de condus, la niste hoteluri de 2 stele (desi, as zice, sint cam multe) care seamana mai degraba cu caminele studentesti din Tudor Vladimirescu (din Iasi, chiar cele din spatele Iulius Mall), asta e partea a doua.
Micul CannesVara trecuta, prezent la Cannes Lions (festivalul de publicitate), am vazut cum ar trebui sa arate o statiune la malul marii. Anul asta, in schimb, am vazut cum arata una. Romaneasca, adica. Si in primele doua zile (din cele sase) mi s-a facut rau de ciuda ca n-am citeva sute de milioane de euro sa investesc, de exemplu, in Eforie Sud. Dupa care, vrind-nevrind, m-am obisnuit.
Cannes este spectaculos in primul rind prin opulenta, apoi prin arhitectura zonei. Este acel oras mic, de la inceputurile secolului trecut
