A început să lucreze la Ambulanţă pe 1 septembrie 1982. Acolo şi-a descoperit adevărata vocaţie, aceea de a lupta cu suferinţa oamenilor. Profil

Născută 5.05.1951

Studii Şcoala postliceala de asistenţi medicali

Profesie pensionar, reangajat

Familie căsătorită, o fată

Până nu demult era încă salariată la Serviciul de Ambulanţă. A venit însă vârsta de pensionare şi odată cu petrecerea de rămas-bun, Maria Trandafir credea că va sta liniştită acasă. Numai că nu a fost aşa.

”Am stat cât am stat acasă, dar la un moment dat am simţit că parcă mă trăgea ceva înapoi, nu puteam sta o zi măcăr fără să trec să-mi văd colegele. Poate nu vă vine să credeţi dar îmi părea rău că ele pleacă în misiune şi eu nu. Nu îmi mai găseam utilitatea”, spune Maria.

Aşa se face că atunci când penuria de cadre de specialitate şi-a spus cuvântul şi i s-a oferit un post de asistentă la Cabinetul Medical din comuna Măraşu, Maria Trandafir a plecat, la capătul judeţului, convinsă că, acolo, oamenii au nevoie de ea.

“M-am instalat deja în comună şi sunt foarte mulţumită. Sunt din nou alături de oameni gata să-i ajut la durere. Iar experienţa acumulată într-un mediu critic cu este cel de la ambulanţă, nu putea decât să-mi fie de folos” , povesteşte Maria.

Uneori, facerea de bine implică şi riscuri

A avut parte şi de evenimente plăcute şi de momente critice din care credea că o nu o să mai scape teafără. “Abia ce începusem lucrul, şi mă duceam să fac un antibiotic unui copil în Vidin. Pe vremea aceea, dinainte de 1989, copii aflaţi în tratament la domiciului erau trataţi de personalul de la salvare, din şase în şase ore, fără discuţii. Am intrat deci în scara blocului mi-am făcut datoria şi când să ies, m-a acostat un individ care mi-a spus hotărât că se însoară cu mine. Vreo două,