* la şapte zile de când Elisabeta Dogărescu a fost ucisă cu o sticlă de şampanie în sediul Asociaţiei Surzilor, asasinul este încă în libertate * cruzimea de care a dat dovadă criminalul se potriveşte profilului psihologic al persoanelor surdo-mute, care au uneori declanşări explozive de furie pentru că nu se pot exprima altfel * anchetatorii iau în calcul varianta răzbunării, dar nu exclud nici ipoteza unui jaf nereuşit * crima ar fi putut fi comisă şi din gelozie, idee respinsă de apropiaţii victimei, care o cunoşteau ca pe o femeie dedicată familiei
Mâine se împlineşte o săptămână de când Elisabeta Dogărescu a fost ucisă cu bestialitate în sediul Asociaţiei Surzilor. De şapte zile criminalul se plimbă liber pe străzi, în timp ce brăilenii trăiesc cu teama că ucigaşul se află la un pas de ei. Fie că este vorba de cineva care a vrut să se răzbune sau să comită un jaf, toate aceste scenarii sunt analizate pe toate părţile, pentru ca autorul să fie prins şi pedepsit. Cercetările sunt îngreunate deoarece anchetatorii au de-a face cu o comunitate surdo-mută, cu care comunică numai prin intermediul unui interpret. După zeci de ore de investigaţii, în care poliţiştii şi procurorul criminalist au adunat probe şi le-au pus cap la cap, singurele certitudini sunt legate de faptul că arma crimei este sticla de şampanie găsită la locul faptei şi că au de-a face cu un singur autor. Cercul de suspecţi nu exclude membri ai Asociaţiei, însă poate fi restrâns sau lărgit în funcţie de investigaţiile din teren.
Un criminal care nu vorbeşte şi nu aude
Ipoteza că referentul social al Asociaţiei Surzilor din Brăila ar fi fost ucis chiar de un membru al acesteia pleacă, în primul rând, de la faptul că, pentru Elisabeta Dogărescu, organizaţia era a doua casă. Femeia îşi petrecea foarte mult timp cu surdo-muţii, pe care îi ajuta să-şi rezolve problemele