Mihail Drumeş înfăţişează în romanele sale o literatură psihologică, o atmosferă romantică cu iubiri fulgerătoare şi fatale... Romancier, dramaturg şi editor, Mihail Drumeş (n. 1901, Ohrida, Macedonia - m. 1982, Bucureşti) a fost o prezenţă literară remarcabilă, de mare popularitate, în perioada interbelică.
A absolvit în 1928 Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. A debutat editorial în 1927, cu volumul de nuvele şi schiţe "Capcana". În acelaşi an, devine membru al societăţii Scriitorilor Români, iar mai târziu, membru al Societăţii Autorilor Dramatici. Timp de un deceniu (1938-1948), activitatea sa a fost închinată literaturii pentru copii şi tineret, conducând redacţia Editurii "Bucur-Ciobanul".
Cărţile semnate Mihail Drumeş au fost primite cu mare interes de către publicul cititor, romanul "Invitaţie la vals" (1934), o reuşită literară de rezonanţă europeană la acea vreme, a avut peste 30 de reeditări în 12 ani, aducându-i o popularitate ieşită din comun. De asemenea, romanul "Elevul Dima dintr-a şaptea" (1947) a fost primit cu entuziasm copios de către cititorii tineri, astfel încât, în doi ani, s-au epuizat patru ediţii.
În "Dicţionarul Scriitorilor Români", Mircea Zaciu scrie despre Mihail Drumeş: "Fără îndoială că întâmplările incredibile, impregnate de senzualism şi supuse unor răsturnări spectaculoase, deşi căutate de cititor, ar fi greu de acceptat, dacă autorul nu ar avea abilitatea de a povesti alert, ironic, cu vervă. (...) Romanele îmbină cele mai diferite forme narative: la persoana întâi (memorii, jurnale, scrisori), la persoana a doua (dialogul teatral, cu scurte indicaţii regizorale), la persoana a treia (modalitatea curentă a povestirii impersonale)".
SPECTACOLUL CĂRŢII ÎN BUCUREŞTIUL INTERBELIC
Iată cum relatează Ioana Pârvulescu atmosfera literară a acelor timpuri,