- Cultural - nr. 369 / 3 Septembrie, 2009 Un nume de care am auzit intaia oara in timpul facultatii si, din nou, cu putin timp in urma. Exista, probabil, cititori de literatura romana care aud acum pentru prima data de Pavel Dan. CINE E? Am cautat, am intrebat, am citit si am aflat ca s-a nascut in 3 septembrie 1907, in satul Tritenii de Sus, langa Turda. A urmat cursurile scolii primare in satul natal, iar in toamna anului 1919 se inscrie la Liceul de baieti "Regele Ferdinand" din Turda, azi Colegiul National "Mihai Viteazul". Conducator al grupului literar al liceului, care a editat in 1925 propria revista, "Fire de tort", a scris de timpuriu, tratand subiecte inspirate din viata aspra a taranului roman transilvan, avand in proiect povestiri, nuvele, chiar romane. Din 1927 a fost student al Facultatii de Litere din Cluj, sectia romana-latina. A debutat cu "Ursita" in nr. 2 din 1930 al revistei clujene "Darul vremii", condusa de Ion Chinezu. In toamna anului 1932, a fost numit suplinitor la Liceul "Sf. Vasile cel Mare" din Blaj, pe o catedra de latina si greaca, ceea ce-l determina sa se reinscrie la facultate, la sectia latina-greaca. In 1935, in urma unei reusite de exceptie la examenul de capacitate sustinut la Bucuresti, obtine titularizarea ca profesor de romana. Tot in primavara acestui an este diagnosticat cu cancer. Ambitios si plin de speranta, a refuzat sa se poarte ca un condamnat si a avut mereu speranta de mai bine: "Cand esti hotarat sa faci ceva, iti reuseste numai daca n-ai nicio indoiala in privinta finalului, si eu n-am. Am sa ma fac bine dupa oricata suferinta as indura si voi urca cele mai inalte culmi ale scrisului, caci asa sunt hotarat. Suferintele si micile insuccese ori suparari nu numai ca nu ma descurajeaza, dar ma intaresc si mai mult in credinta mea si credinta ajunge ca sa poti muta muntii." Siguranta scriitorului ca va urca "cele mai