Şi-a dedicat toată viaţa cercetării trecutului. Istoricul Constantin Chera s-a mutat acum mai bine de 30 de ani la Constanţa, îndrăgostit fiind de mare. Ar povesti ore-n şir despre necropolele Tomisului, despre fiecare obiect expus în vitrinele Muzeului de Arheologie sau despre cetăţile Dobrogei. Fără să se plictisească. În copilărie, spunea că-şi doreşte să devină şofer pe autobuzele Oficiului Naţional de Turism (ONT), ca să călătorească-n toată lumea. Părinţii ar fi vrut să-l facă specialist în comerţ exterior, ca să aibă un viitor îndestulat.
Dar el a ales istoria. Şi nu-i pare rău. „Pentru mine contează mai puţin beneficiile materiale. Sunt mai importante satisfacţiile profesionale“, mărturiseşte profesorul Constantin Chera.
Păcuiul lui Soare,prima tabără
A dezvoltat pasiunea pentru istorie în adolescenţă, graţie unei profesoare. „Mama mea este nemţoaică, aşa că eu am urmat Liceul German din Bucureşti. Profesoara mea de istorie m-a influenţat foarte mult, m-a făcut să-mi placă această materie“, se destăinuie Constantin Chera.
Pentru că era foarte interesat de arheologie, profesoara l-a ajutat să meargă într-o tabără de cercetare, la cetatea Păcuiul lui Soare, în Dobrogea. „Era prin anul 1966. Pentru mine a fost o escapadă de pasiune juvenilă.
Am rămas legat sentimental de acel loc“, îşi aminteşte cu nostalgie Constantin Chera.
La vremea respectivă, Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa sprijinea activitatea de cercetare de pe insulă, pentru că cetatea se afla sub jurisdicţia sa.
Aşa a ajuns să-i cunoască pe muzeografii constănţeni. După absolvirea liceului, a plecat la Sibiu şi a urmat cursurile facultăţii. A început apoi să colaboreze cu revista Pontica, anuarul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie.
În 1973, după absolvirea facultăţii, a plecat î
