Avem nevoie de o viziune, care să scoată ţara din izolare. România are nevoie urgentă de o reparaţie capitală a relaţiei sale cu lumea. Concentrarea excesivă pe subiecte interne, adesea derizorii, ca şi subordonarea politicii externe intereselor propagandistice de moment aduc ţării prejudicii enorme. România nu a fost capabilă să profite, potrivit potenţialului ei, de statutul de membru al NATO şi al Uniunii Europene.
Slaba capacitate de atragere a fondurilor europene ilustrează lipsa proiectelor, îngustimea viziunilor. Rezultatele slabe în reformarea justiţiei precum şi corupţia fac din România un partener încă nesigur. Bandele de răufăcători şi reţelele de cerşetorie fac astăzi brandul României în Europa. Relaţiile cu vecinii s-au deteriorat sau, în cel mai bun caz, au stagnat. Cu Rusia, legăturile sunt îngheţate. Pieţele tradiţionale din Orientul Mijlociu, Asia sau Nordul Africii rămân în stadiul de semi-abandon.
Rapoartele critice venite din parlamentele de la Berlin şi, recent, Haga arată problemele noastre grave cu spaţiul germanic al UE. Relaţia cu noua administraţie Obama este o mare nebuloasă la Bucureşti – de parcă nu am fi ştiut, din timp, că George W. Bush se afla la ultimul mandat şi că democraţii erau favoriţii alegerilor. Criza globală ne-a arătat cât de vulnerabili suntem. Exceptând cazul special al statelor baltice, România este ţara membră a UE cu cea mai gravă prăbuşire economică.
Domnule viitor preşedinte, aveţi în faţă primul mandat complet în care România nu se mai ghidează după un proiect furnizat de o instituţie internaţională, fie ea Consiliul Europei, NATO sau UE. Avem nevoie de o viziune proprie, care să scoată ţara din izolarea în care singură s-a complăcut. Iniţiativele şi gesturile dumneavoastră politice trebuie să se subordoneze acestui proiect.
În numărul care va apărea luni, 14 s
