Campioană a României în două rânduri. Învingătoare în faţa marelui Real Madrid şi a Valenciei campionului mondial şi golgeter al turneului final din '78, argentinianul Mario Alberto Kempes. Dobrin, dorit pe "Estadio Santiago Bernabeu" de însuşi Santiago Bernabeu, celebrul preşedinte al clubului de pe Avenida Concha Espina din capitala Spaniei. Dobrin, ridiculizându-l pe Kempes. Ce vremuri!
"Prinţul din Trivale", împreună cu Ariciu, Ciolan, Marcel Pigulea, Remus Vlad, Jercan, Nedelcu, Frăţilă, câştigătorii titlului în '72, ori cu Speriatu, Cârstea, Cristian, "Telu" Stancu, Bărbulescu, Radu II, Iovănescu, Doru Nicolae, laureaţii campionatului '78-'79, dând de pământ cu toată lumea bună a fotbalului nostru, inclusiv cu Steaua şi cu Dinamo. Momente de care fanii piteşteni îşi aduc mereu aminte cu plăcere şi pe care le invocă de câte ori este nevoie. Aşa cum, probabil, au stat lucrurile şi la finalul stagiunii '88-'89, ultima de dinainte de Revoluţie, când FC Argeş a terminat abia pe locul 13, una dintre cele mai slabe clasări din istorie.
"Cine e vinovat de situaţia echipei? Adevărul adevărat e următorul: a cam secat rezervorul de fotbalişti din Piteşti, mai ales de fotbalişti de valoare! Excelentul, dârzul şi ambiţiosul portar Speriatu (un exemplu de abnegaţie), acest libero cu «drept de naţională» care a fost Stancu au început şi ei să mai îmbătrânească, deşi sunt încă vârfurile echipei (o confirmă media notelor) la 32 şi, respectiv, 33 de ani pe care îi au. Îi urmează, ca vârstă, Ignat (31 de ani), S. Badea (31), Tănase (29), Voicu (29), Pârvu (28), D. Zamfir (28, dar el când e, când nu e la echipă). Până şi Eduard, pe care îl consideram mereu puşti, a făcut 27 de ani. Deci, o generaţie care pleacă şi alta care... nu prea vine", nota ziarul Sportul în urmă cu 20 de ani.
Tot atunci, preşedintele clubului la acea vreme, pr