Cât de emotionant, impresionant sau macar tentant va suna un titlu precum Dragoste la Borsec ori Amor la Brasov? Când au transformat un titlu precum Two Lovers in Iubire la New York, distribuitorii unui film precum cel de fata au reusit, din pacate, sa-i aplatizeze orice sonoritate. Dincolo de versiunea româneasca prea putin inspirata a titlului se afla insa un film rar prin firescul si adevarul sau. Eroii lui nu sunt nici perfecti, nici invincibili, nici superdotati, ci oameni cu slabiciuni, cu secrete si ezitari, dar si cu dorinta normala de-a iubi si de-a apartine cuiva. Iar principalul merit al regizorului James Gray este de-a sti sa le filmeze calm atât zbuciumul si angoasele, cât si tresaririle de farmec si gratie. Pâna la urma, Leonard, eroul filmului, nu e atât un ciudat ori un anormal in sensul patologic, ci un adolescent intârziat la cei treizeci de ani ai sai, caruia i se acutizeaza nevrozele in momentul in care, parasit de logodnica, se intoarce intr-un camin parintesc in care este tinut permanent intr-o lesa dragastoasa, dar extrem de sufocanta. Parintii schimba priviri ingrijorate si nu ezita sa asculte in genunchi in spatele usii daca suspecteaza ca Leonard (care are la activ cel putin doua tentative de suicid) nu si-a luat pastilele. Insa cercul vicios trasat de acest fortat cordon ombilical devine de-a dreptul sufocant când in raza vizuala si sentimentala a tânarului barbat intra doua femei cât se poate de diferite. Pentru ca trama sa fie consistenta, Sandra e calma, calda, linistitoare si rabdatoare si - defect suprem in ordinea curtenitoare a sufletului lui Leonard - recomandata de grijulii lui parinti, care, o data cu reciproc dorita casatorie, ar realiza si fuziunea dintre cele doua curatatorii chimice care reprezinta, in ambele cazuri, afacerea familiei. Pe de alta parte, Michelle, noua vecina cu care Leonard da practic nas in nas pe scari,