Dupa Guenon, lumea moderna se "solidifica" spre starea in care "totul e numarat, inregistrat si reglementat", lucrurile nemaiaratandu-si legaturile simbolice cu realitati superioare. Nu s-ar fi ajuns la o lume atat de "solida" ("ingrosata", insensibila la "subtil") daca sedentarismul nu ar fi castigat, incet-incet, teren in fata nomadismului. Sedentarii au tot construit opere care sa reziste timpului, nomazilor nu le-a pasat de vreun ce durabil. In timp, primii i-au absorbit pe ultimii.
Seducatoare, perspectiva lui Guenon. Sa aruncam o privire sumara asupra sedentarismului si nomadismului de la inceputuri. Tracii erau sedentari: practicau fie agricultura, cresterea vitelor, viticultura, apicultura, mestesugurile, fie razboaiele. Ilirii, sedentarizandu-se, s-au distins prin pescuit si navigatie. Celtii, nestatornici, aveau gustul cuceririlor si tineau sa-si lase urme ale trecerii prin locurile pe care le castigau: asa au produs o arta originala. Germanicii, la inceput migratori, si-au gasit cumva locul si, desi stapaniti si ei de patima razboaielor, pana la urma s-au acomodat si cu practici ca agricultura si cresterea vitelor, facandu-se, totodata, remarcati prin ideea femeii libere. Ibericii au fost, la inceputuri, mai asezati, dar nu prea le-au dat pace celtii, cartaginezii si apoi romanii: intre razboaie, practicau agricultura, cresterea animalelor, artele. Cei mai "urbani" dintre cei vechi (excluzand grecii si romanii, de alta anvergura) ar fi fost etruscii, si ei mandrindu-se cu egalitatea femeii si a barbatului. Scitii, nomazi prin excelenta la origine, si ei s-au acomodat unui loc pana la urma si au dat-o pe agricultura, creand si o arta proprie, pana cand peste ei au navalit sarmatii, nomazi, recunoscand si ei femeii un rol social major. In afara balansului istoriei intre nomadism si sedentarism si a evolutiei cetatii antice, cum s-ar fi dezvo