Tristeţe mare în România: nu mai candidează Principele Radu! Intelectualii s-au oprit din creaţie, Dorel nu mai are forţă să dea cu târnăcopul, iar gospodinelor nu le mai iese ciorba de potroace. Nimic nu mai merge în ţara asta de când Radu Duda, devenit Principe Consort, şi-a abandonat visul de a duce Monarhia la Preşedinţie. Dincolo de marele cutremur politic provocat de abandonul domnului Duda, esenţiale sunt explicaţiunile sale. Iată ce zice osul domnesc (prin alianţă): „În mod normal, demersul de însănătoşire a instituţiilor Statului ar fi trebuit să facă mediul de afaceri, corifeii societăţii civile şi mass-media solidari cu proiectul meu. Nu s-a întâmplat aşa“.

Mă tem că Principele Consort îşi face lecturile, şi la vârsta asta, cu poveşti despre Ileana Cosânzeana şi prinţul cel frumos. Cum adică, „ar fi trebuit“?! De când stabileşte modestul actoraş că „mediul de afaceri, corifeii societăţii civile şi mass-media“ trebuie să susţină un candidat? Şi, în cazul unei opţiuni, de ce tocmai pe el?

Dacă o carte nu se vinde bine, înseamnă că fie este prost scrisă, fie prost promovată, fie amândouă la un loc. La fel şi în politică: dacă un candidat nu are priză la public, problemele sunt la el, nu la public. Nu există carte prea bună, nici candidat prea bun.

Dezamăgirea Principelui Radu - acest geniu politic pe care noi, românii, încă nu-l merităm - nu este cu nimic mai puţin penibilă decât circul făcut de un alt candidat al marjei de eroare, Nati Meir. Această caricatură politică transformă dreptul de a candida la Preşedinţie, consfinţit de Constituţia României, într-o paranghelie greţoasă, numai bună să arunce alegerile în derizoriu. După Monica Columbeanu şi Copilu’ Minune, mai rămâne să-şi întărească echipa de campanie cu Piticul-porno, Sexy-brăileanca şi Femeia-cu-guşă.

Deşi se exprimă în alt registru şi evolu