- Diverse - nr. 370 / 4 Septembrie, 2009 Icu m-a invatat sa ma dau cu patinele, sa merg cu bicicleta. Sa merg pur si simplu. Si sa rad. Pe sora mea, Monica, la fel. Pe fata mea, Sabina, la fel. Era sau, mai exact, ESTE prietenul nostru, in oricare dintre lumile posibile. Aici sau acolo unde a plecat. S-a nascut cu vocatia prieteniei. Lucru rar. Un dar de pret. Toata viata lui a fost un dar nepretuit de la Dumnezeu. V-as aminti cat de bolnav a fost in copilarie. Si cum a invins boala. Si cum a muncit pe branci pentru tot ce a avut. Si asta s-a repetat mereu si mereu. Si cum i-a iubit pe ai lui. Dovada - a ramas in si langa casa parinteasca, langa frati. Nu stiu daca am vazut familie mai unita si mai frumoasa decat familia Catutoiu. Am crezut ca tot secretul e acela de a ramane acolo, impreuna. Dar, dupa ce copiii au plecat la casele lor, am mai invatat ceva despre ei: ca spiritul familiei Catutoiu e cel care conteaza, cel care-i tine impreuna o viata intreaga. De aici vine Icu, dintr-o familie speciala. Si asta le lasa Icu copiilor si nepotilor… si mamei, si fratilor… si unui neam intreg, un fel anume de a-i iubi, un devotament anume, un haz de neuitat, la fel cum noua, prietenilor, ne lasa vocatia prieteniei ca pe un steag al unei batalii pe care nu noi am castigat-o, ci el. O fi si gresit, ca orice om. Lucruri de iertat, pentru care banuiesc ca toata lumea l-a iertat. A trecut dincolo de greseli cand a trecut dincolo de poarta vietii. O fi facut si lucruri de neiertat. Dar deja e in judecata bunului Dumnezeu, care va cumpani binele facut si care-i stie inima buna. Pentru noi, de neiertat e un singur fapt - ca ne-a parasit prea devreme. Tocmai el, cel care stia sa ne invete sa mergem, sa ne jucam si sa radem... Pentru mine a avut mai mult timp - o mare parte din copilaria mea. Pe care o ingrop cu grija alaturi de el, pe un deal din Tarnaveni, langa bunicii mei si l