Sistemul imunitar are rolul de a ne apăra de orice organism străin care vine din afară. Însă există situaţii ce încă nu pot fi Explicate, în care acesta îşi îndreaptă „armele“ chiar împotriva organelor cărora ar trebui să le asigure securitatea. Inevitabil, bolile nu întârzie să apară. Cele mai întâlnite boli autoimune
Lupus eritematos sistemic sau boala lupică apare îndeosebi la femeile tinere aflate în perioada fertilă. Se crede că boala apare ca urmare a administrării unor medicamente ce afectează sistemul nervos central, plămânii, rinichii, vasele de sânge şi inima.
Se manifestă prin oboseală extremă, febră inexplicabilă, scădere rapidă în greutate, inflamarea articulaţiilor şi anemie. Deoarece perioadelor de exacerbare a simptomelor alternează cu cele de remisie, tratamentul are scopul de a prelungi cât mai mult perioadele de remisie.
Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai frecvente boli cronice inflamatorii reumatismale şi afectează unu la sută din populația României. Ea se manifestă îndeosebi prin inflamarea articulațiilor periferice, ce poate duce la deformări articulare sau la distrucție osoasă. Boala are o evoluţie rapidă mai ales pe timp de iarnă, din cauza carenţei de vitamina D.
Bolile autoimune apar atunci când ţesuturile sunt atacate în mod greşit de celulele sistemului de apărare.
Boala Addison este de natură endocrină şi afectează una din 100.000 de persoane. Se declanşează atunci când glandele suprarenale nu produc o cantitate suficientă de cortizol, un hormon care se eliberează atunci când organismul trebuie să facă faţă stresului. Boala poate fi recunoscută prin scădere în greutate, închidere la culoare a pielii şi prin creşterea tensiunii arteriale, care este însoţită de vertijuri.
Vitiligo este o boală autoimună care se întâlnește mai frecvent la fe