Una din intrebarile care mi se adreseaza pe mail este de ce actuala criza este cea mai grava (ca dimensiuni) si cum se face ca, pe masura ce se cheama ca avansam ca specie (ceea ce ar presupune ca ne rafinam atentia la pericole), crizele se inmultesc si se adancesc. Primul raspuns deloc riguros, este ca asa e normal sa se intample. In sec al III`lea, cadeai cel mult din caruta si te juleai la genunchi. Azi, cazi din avion, iar julitura e ceva mai consistenta.
Daca e sa abordezi mai serios problema, trebuie sa ai in vedere faptul ca pe masura ce inaintam in istorie, populatia detine intr-o masura tot mai mare proprietati si capital
propriu decat in trecut. Prin urmare, cresterea si prabusirea preturilor activelor au in prezent un impact direct asupra bunastarii a infinit mai multor oameni. In perioada in care numai cei foarte bogati (latifundiarii) detineau proprietati si capital propriu, fluctuatiile inregistrate de valoarea activelor ridicau mai putine probleme la nivelul economiei in general. Si atunci cresteau sau se prabuseau preturile, dar consecintele erau suportate in mare parte de proprietarii bogati. Pe romaneste, ei speculau, ei suportau dezumflarea bubble-ului.
Acum, treburile stau altfel. Multe banci centrale se confrunta cu aceasta mare problema a pietelor supraevaluate atunci cand au de luat decizii, pentru ca de multe ori respectivele decizii arunca la gunoi obiectivele macroeconomice anterior stabilite. E ca si cum ai decide sa faci dragoste cu nevasta intr`o zi anume, iar ea ar avea frisoane si febra, dand de pamant cu toate planurile tale.
In termeni economici, supraevaluarea preturilor activelor, urmata de prabusirea acestora, determina o crestere consistenta a volatilitatii si a inflatiei, amenintand stabilitatea sistemului financiar.
Niste minti luminate din FMI au descoperit ca o crestere excesiva
