Leonard Cohen a revenit în România şi ne-a oferit din nou o lecţie de perfectă galanterie, eleganţă, prietenie şi iubire.

L-am privit respectuos şi l-am adorat la unison, atunci când a îngenuncheat în faţa noastră, şi-a scos pălăria şi sub o lună plină, cu ochii închişi, a cântat. A cântat pentru noi, dar şi pentru cei ce au pierit, pentru cei rătăciţi şi pentru cei care trec prin clipe grele.

LeonardCohen a părăsit scena lăsând în urma lui câteva mii de oameni amuţiţi de fericire şi îmbătaţi de dragoste.

"Lui Leonard i-au plăcut ambele concerte din România. Ştii, de obicei nu ţii minte cum a fost în toate locurile în care mergi, să zicem că îţi aminteşti audienţa, dar cam atât. Însă ambele concerte de la Bucureşti sunt memorabile. Primul pentru că Leonard şi-a sărbătorit ziua de naştere aici şi cel de acum pentru că publicul a fost tăcut, ceea ce ne-a făcut pe noi să cântăm mai încet. Cel mai greu este să cânţi încet, dar am simţit nevoia să facem asta şi Leonard a ales să mai cânte câte ceva în plus faţă de ceea ce aveam programat.

"Lover, lover, lover" este un exemplu în acest sens, primul set durând mai mult decât de obicei. Deci da, Leonard a adorat să cânte din nou aici."

Roscoe Beck, basistul şi directorul muzical al lui Leonard Cohen îmi spune asta în culise, după spectacol.

Zâmbeşte şi ia o înghiţitură din vinul roşu pus la dispoziţie de organizatori. Îi place vinul românesc. Tuturor le place. Şi le place felul în care au fost primiţi aici.

Câteva clipe mai devreme Leonard trecuse în fugă pe lângă noi. Purta încă pălăria şi se grăbea să ajungă la hotel.

Roscoe s-a scuzat şi a mers să se schimbe. Cât timp l-am aşteptat a venit lângă mine Javier Mas, "din Barcelona" şi am schimbat câteva vorbe în spaniolă, împărtăşindu-ne pasiunea comună pentru...filmele lui Pedro Almodovar. Roscoe şi