Brandul României în Europa este dat astăzi de infractori şi de cerşetori. Oricâţi bani publici s-ar cheltui pentru campanii de imagine, brandul României în Europa este dat astăzi de bandele de infractori şi reţelele de cerşetori. Îi întâlneşti peste tot, imagini vii ale degradării umane – pe treptele catedralelor italiene, în metroul parizian, pe arterele comerciale din marile oraşe europene.

Când te aşezi la o terasă pentru o cafea, îţi zgârie urechile cântând îngrozitor de fals la câte un acordeon prăpădit, după care vin şi întind mâna – au văzut şi ei că pe străzile Europei oamenii sunt darnici cu adevăraţii cântăreţi de stradă, aşa că maimuţăresc şi mânjesc şi acest fenomen, aşa cum au făcut acasă cu colindele româneşti. Român fiind, când îi vezi îţi vine să intri în pământ de ruşine. Mai rău este că lucrurile au ajuns să afecteze relaţiile României cu partenerii săi europeni.

Relaţiile cu Italia au fost puse la grea încercare în ultimii ani. Cu Spania, prietenia nu s-a deteriorat pe cât s-ar fi putut fiindcă, mai rezonabili, oamenii politici de la Madrid au evitat să folosească subiectul în campanii electorale. Însă şi răbdarea lor e pe sfârşite. Elveţienii au fost gata să respingă intrarea ţării lor în spaţiul Schengen, de teama infractorilor şi cerşetorilor români.

Franţa încearcă să-i trimită acasă, dându-le câteva sute de euro, ajutor de reintegrare şi punându-i pachet la avion – vai de pasagerii care au ghinionul să călătorească alături de aceşti expulzaţi! Care expulzaţi iau banii şi, cât ai zice „merci!“, revin, cu gândul să mai încaseze odată pomana. Rar mi-a fost dat să văd un demnitar european atât de pornit, precum ministrul francez al afacerilor europene, Pierre Lellouche, atunci când l-am întâlnit, în iulie, la Bucureşti. Iar la orizont se profilează o criză şi în relaţiile cu ţările scandinave – destinaţii