Declaraţii optimiste, miza pe forţa grupului başca stereotipiile gen „mingea e rotundă” sau „jucăm 11 la ”11. Cam asta era situaţia înaintea intonării Marseillezei şi a lui Deşteaptă-te române. Acolo, pe brazda de pe Stade de France lucrurile aveau să se desfăşoare într-un cu tot altfel, nu neapărat plăcut nouă.

Cu „albaştrii” călare, pe ai noştri şi pe situaţie. Şansa noastră? Dani Coman. Că iese, că nu iese pe centrări, cum tipic românului cârcotaş am auzit în ingenioasele analize tv, de-acum braşoveanul, a fost providenţial. Începând cu parada din min.7 la şutul lui Thierry Henry, apoi când toată lumea a văzut gol la şutul lui Gignac, Dani a intervenit miraculos, iar către final tot vârful Barcei a continuat dialogul cu „Robocop” însă cu sprijinul transversalei tabela a rămas în-ţepenită. Dar de acest lucru nu au fost străini nici bravii colegi din defensiva, Chivu în opinia noastră la unul din cele mai bune meciuri sub tricolor, Raţ, responsabilul cu intercepţiile, Mirel Rădoi acelaşi tip devotat şi chiar Maftei, cel care s-a dovedit a fi peste aşteptările multora.

Mijlocul a trăit din eforturile lui Tibi Ghioane un alt, braşovean de care suntem mândri, din maturitatea lui Apostol care chiar dacă e mic şi fără forţă cum spun „cunoscătorii” a ţinut în frâu jucători de mulţi bani. Din păcate, suntem rezervaţi vizavi de evoluţiile lui Mara şi Max Nicu, de multe ori depăşiţi de miza, atmosfera şi tot ce a ţinut de meciul de la Paris.

Ne-ar fi plăcut ca un alt braşovean, fin al selecţionerului pe de altă parte să-şi scoată naşul din gura clevetitorului Borcea şi să înscrie la acea fază din min.41 lucrată superb de Marica. Din păcate Romică a şutat la o palmă de bară iar jocul său chiar dacă nu a avut sclipiri nu a fost jenant măcar prin prisma efortului şi a dorinţei.

După pauză Răzvan a mai aruncat un pur sânge pregătit de el ultimele două sez