Publicarea de Institutul Naţional de Statistică a datelor privind rezultatele economice pe trimestrul al doilea şi implicit pe jumătate de an au stârnit, culmea!, reacţii diverse.

Diverse pentru că, pe lângă cei cu mintea la cap sau cărora măcar le-a venit mintea la cap, care au subliniat amploarea şi profunzimea crizei, consemnându-se la cei din urmă chiar şi recunoaşteri că nu se aşteptau la asemenea căderi, cel puţin prin comparaţie cu susţinerile lor anterioare, au existat însă nu puţini care se încăpăţânează să aiureze în continuare, insistând, chiar şi în condiţiile alunecării economice dezastruoase, pe poveşti care fac deservicii imense economiei, dar pe care politicienii sunt gata să le asculte cu plăcere.

Un campion în acest sens este dl Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză, responsabil de balivernele pe care se străduia să le toarne, chipurile pe bază de cifre, Guvernului liberal anterior în perioada creşterii economice. Printre aceste baliverne: caracterul benefic, şi nu nociv al deficitului extern disproporţionat, rolul aşa-numitelor "importuri de dezvoltare", care ar fi explicat deficitul, durabilitatea creşterii economice din România, factorii care ar ajuta ţara noastră să resimtă mai slab criza internaţională şi chiar să iasă din aceasta înaintea altor ţări!

Poate, în concepţia dlui Ghizdeanu, şi delirul îndatorării externe pentru a se plăti salarii şi pensii o fi vreun factor pozitiv, şi nu de dezastru pe termen lung în economie?!

Acum însă, până una-alta, dl Ghizdeanu - dar, spre nenorocirea ţării, nu este singurul - a inventat o altă bazaconie prin care să forţeze statisticile, pe care, oricât le-ai coafa, tot arată până la urmă realităţile. Dl Ghizdeanu a renunţat să mai raporteze rezultatele economice din 2009 la rezultatele economice din perioadele corespunzătoare ale anului 2008 (t