În afara muzeelor şi monumentelor, capitala Franţei oferă numeroase istorii discrete. De-a lungul ultimelor două secole, Parisul a fost „oraşul-lumină“ al Europei, locul de întâlnire al gânditorilor şi al artiştilor, creuzetul în care s-au cristalizat idei, curente artistice, noile mode şi boema. Nôtre-Dame, Luvru, Sacré-Coeur, Madeleine... Nume care vin imediat în minte când spui Paris. Monumente uimitoare ce fac gloria oraşului şi pe care orice călător pe malurile Senei doreşte sau se consdieră obligat să le viziteze.
Pe urmele lui Victor Brauner
Dacă, odată ajuns la Paris pentru o perioadă scurtă de timp, vrei să cunoşti oraşul şi dacă ai şi un Cicerone din partea locului sau, pur şi simplu, noroc, poţi descoperi străduţe încântătoare, unele departe de larma turistică a lunii august, încărcate, la rândul lor, de un alt fel de istorie: mai omenească şi mai emoţionantă.
O plimbare prin arodismentul 15, în sud-estul oraşului, de exemplu, te conduce către Parcul Georges Brassens, situat pe un loc ce aparţinea, până în 1860, cătunului Vaugirard, faimos pentru viţa-de-vie şi vinul Périchot, dispărut în secolul al XIX-lea. În apropierea lui există o stradă încântătoare, Santos-Dumont, numită după celebrul pionier brazilian al aeronauticii.
Departe de zgomotul şi agitaţia oraşului, are pe ambele laturi căsuţe foarte asemănătoare între ele, acoperite cu iederă şi prevăzute cu grădini cu flori. Au fost construite, în primele două decenii ale secolului XX, de arhitectul Raphël Paynot. Zona, accesibilă din punct de vedere financiar şi remarcabilă prin peisajul său, a atras imediat o seamă de artişti. Au trăit şi au creat aici Fernand Léger, Osip Zadkine, italianul Gatti.
La numărul 10 bis s-a stabilit pentru o vreme şi românul Victor Brauner. Era în 1938, anul în care, intervenind într-o ceartă dintre pr
