Intrebarea e simpla "De ce ura si resentimentul par sa domine astazi societatea romaneasca?"
Nu radicalizarea politica, alegerile sau criza economica sunt cauzele adanci ale crizei morale prin care trece Romania. Toate acestea sunt doar influente de moment care duc la exacerbarea situatiei.
Primul motiv, cel principal, este faptul ca nu ne-am impacat cu trecutul. Cum in Germania postbelica a existat denazificarea in Romania era necesara o decomunizare. N-a avut loc.
In 1989 nu a existat un grup de oameni credibili, nemanjiti, care sa preia puterea. Dupa care a urmat manipularea si minciuna. Prima minciuna de care-mi aduc aminte este cea conform careia nu se poate filma in Piata Victoriei pentru ca e ceata, nu era nicio ceata. Era prin ianuarie sau februarie 90. A urmat Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, Piata Universitatii, alegerile castigate de Iliescu si mineriada.
Din acel moment sansa decomunizarii s-a pierdut. Populatia a acceptat ca realitate ce se spunea la televizor. Cei din Piata Universitatii, naivi si idealisti, au fost izolati de restul societatii. Ura, ca institutie in media romaneasca, nu e noua. Ea a aparut in 1990 odata cu fituica "Romania Mare". Prin vocea tolerata a lui Vadim Tudor orice valoare care strabatuse desertul moral al comunismului a fost trecuta in derizoriu, a fost manjita in moduri inimaginabile. In uralele unei mari parti din populatie.
Sub regimul Iliescu cumva presa, cei de azi, Nistorescu, Rosca Stanescu, Cristoiu, Academia Catavencu si mai ales Romania Libera, au facut, cu mult mai mult talent decat o fac o parte din ei azi contra lui Basescu, ca Ion Iliescu sa piarda alegerile in 96, plus nepretuitul ajutor al lui Virgil Magureanu. Astfel pe scena politica presa si serviciile au impus un presedinte. Cei care sperau in democratie au acceptat cu bucurie ajutorul servici
