Pe taramul comediilor romantice lucrurile stau complicat in primul rand pentru ca ele au fost, sunt si vor fi foarte multe. Producatorii, deslusind ca e un gen foarte rentabil, filmele astea s-au scos pe banda rulanta pana cand s-a creat un tipar din care astazi se iese cu greu.

Gerard Butler, dupa urletele la bustul gol din "300 – Batalia de la Termopile" si impuscaturile din "RockNRolla", imbraca rolul de baiat bun dar cu o gura "cat o sura". Dupa cum marturisea intr-un interviu, si-a dat seama pe la varsta de noua ani cum stau lucrurile cu umorul asta: atata timp cat ramai, esential, un baiat bun, ti se accepta multe. Asa si in filmul de fata, unde el este realizatorul unei emisiuni care se cheama "Uratul adevar", in care purcede a diseca cu brutalitate relatiile dintre barbati si femei si psihologia barbatului in gene­ral cu cinismul unui om trecut prin unele relatii din care pesemne ca a tras niste concluzii mai putin dragute. Si pentru ca emisiunea lui are rating mare, e recrutat de o corporatie, iar Katherine Heigl (din serialul "Grey’s Anatomy" sau filmul "Knocked Up") ii este producatoare. Ea e o fata destul de simpla care crede mai degraba in calitatea informationala a televiziunii si nu in calitatea "Dan Diaconesciana" a ei, practicata de Gerard Butler in film. E genul de fata care are o lista cu zece puncte ce trebuie bifate de catre barbatul visurilor ei, e genul de fata care vine la intalnire cu o lista printata de posibile conversatii si tot asa. Avem deci, mentalitatea barbatului convins de faptul ca existenta femeilor are uni­ca justificare de a face sex cu el si mentalitatea femeii care crede in Fat-Fru­mos. Si cum cele doua persoane se intalnesc pe ecran, punem de-o comedie.

"Adevarul gol-golut", desi o ia pe cararea foarte batatorita a comediilor romantice, reuseste sa-si dezvolte o oaresicare individualitate proprie.