Am avut bucuria imensă s-o întâlnesc. A venit o singură dată în viaţa ei la televiziune, într-o "Duminică în familie", acum câţiva ani. Era îngrijorată că nu are cu cine să lase vaca, aşa că ne-a refuzat de câteva ori. A venit până la urmă, căci a rugat o vecină să-i plimbe vaca în ziua aceea. Ştia că vine într-o casă nouă, aşa că s-a gândit să nu vină cu mâna goală - a venit cu o găină la subraţ şi mi-a dat-o în dar în toiul emisiunii.

De cum a intrat în studio, m-a privit direct şi fără zâmbete de oraş. S-a uitat urât la fetele de la machiaj, care au venit s-o aranjeze, ca pe orice invitat care vine la televiziune. Şi-a aranjat calmă basmaua, şi-a netezit fusta şi şi-a pus mâinile în poală - mâini frumoase, care spuneau povestea tuturor femeilor din România, din toate satele în care parcă au fost condamnate să se nască, să crească şi să facă oameni mari şi drepţi fără manuale de creştere, fără vitamine şi haine de firmă, fără jucării şi mofturi..., mâini care au muncit mai mult ca toate mâinile de bărbaţi care iau decizii pentru astfel de femei, mâini înăsprite de mamă care nu cred că s-a plâns vreodată...

Mama lui Ion Cristoiu mi-a lăsat o urma adâncă. Multă vreme după ce-a plecat din emisiune am vorbit în redacţie despre ea şi am păstrat-o ca un reper pentru toate emisiunile pe care le-am făcut după aceea. Când alcătuiam un sumar, cineva dintre noi o pomenea mereu pe "mama lui Ion Cristoiu". Ne servise o lecţie de neuitat, mie şi tuturor celor care am privit-o atunci, în emisiune.

Am plecat în dialogul cu dânsa greşit - credeam că trebuie să vorbesc simplu, pe limba dumneai şi să vorbesc despre casă, viaţă, vacă, găină... Dar mama lui Ion Cristoiu îmi vorbea cu o luciditate şi-un umor adorabil despre politică şi legi, despre cum a revoluţionat satul, ce iniţiative a luat în locul unde trăia şi cum credea ea că trebuie să funcţio