Pe 11 septembrie 2008, problemele cu care banca Lehman Brothers se confrunta s-au transformat rapid intr-o adevarata lupta pentru supravietuire, ce depindea din ce in ce mai mult de capacitatea institutiei de a obtine finantare privata, scria The New York Times in urma cu un an.
Titlurile Lehman, care inregistrasera deja un declin de 88% in 2008, s-au mai depreciat cu inca 45% in sedinta de tranzactionare de pe 9 septembrie, dupa ce a fost anuntata intreruperea negocierilor cu Korea Development Bank, menite sa asigure o infuzie de capital bancii americane. Institutia coreeana era doar una dintre companiile cu care Lehman purtase discutii in saptamanile dinaintea falimentului.
"Timpul este esential pentru Lehman", declara acum un an Sean Egan, presedintele Egan-Jones Ratings. "Totul tine de context, care pana acum a fost defavorabil bancii", avertiza el. Nici reprezentantii HSBC, cea mai mare banca europeana dupa valoarea de piata, nu licitau pentru preluarea Lehman.
Ei anuntasera ca este foarte putin probabil ca institutia britanica sa achizitioneze o banca de investitii, in conditiile in care pana la acel moment HSBC reusise sa evite in buna masura efectele negative ale declansarii crizei ipotecare americane, care lovisera puternic companii precum Merrill Lynch, UBS sau Citigroup.
Desi Lehman avea putine optiuni privind revenirea la echilibru, beneficia de anumite avantaje pe care banca Bear Stearns nu le avea la momentul colapsului sau, printre care si programul de sprijinire creat de guvernul american pentru bancile de pe Wall Street. Cu toate acestea, oficialii americani au refuzat sa intinda o mana de ajutor gigantului financiar, al carui faliment a reusit sa traga in jos o intreaga industrie bancara nationala si internationala.
Se vehicula chiar ideea separarii operatiunilor bancii, o strategie ce a avut succes in randul bancilor c
