Exista o strada in Bucuresti, lunga de cateva sute de pasi, ce porneste din strada 11 Iunie si se termina la rondul din capatul bulevardului Regina Maria. Strada are un nume ciudat pentru urechile mahalagiului: Grammont.
Nu este vorba de un moft al vreunui primar orbit de dragostea pentru orice-i strain, ca in atatea si atatea cazuri. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, chiar a trait in Capitala o persoana cu acest nume, mai mult, s-a achitat stralucit de indatoririle ce-i reveneau ca aghiotant domnesc al lui Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, oameni pretentiosi si invatati.
Vicontele Louis Antoine de Grammont provenea dintr-o veche familie franceza din Haute Saone, cunoscuta in toata lumea datorita memoriilor contelui Philibert de Grammont, scrise la finele secolului al XVII-lea. In ciuda faptului ca prin vene ii curgea sange latin, vicontele a dus o viata de puritan. Cand nu se afla in prejma printului, statea in conac, cu o carte in mana sau, daca vremea era prielnica, se plimba prin gradina salbatica in mijlocul careia ridicase conacul. Poate ca si pescuia in elesteul destul de intins din partea estica a gradinii.
Departe de barfe, de clevetiri, vicontele a trecut ca o umbra prin istoria moderna a Romaniei, fiind rareori mentionat in vreo gazeta ori in documente. Discretia si intelepciunea l-au mentinut in post chiar si dupa trei schimbari succesive de Domn, caz unic pe aceste meleaguri!
Privind planul lui Borroczyn, intelegi de ce strada amintita se numeste Grammont: gradina vicontelui se gasea exact pe locul cartierului strabatut de ea. Un desen de Szathmari sau de Preziosi, greu de apreciat care dintre ei din cauza similitudinilor stilistice, ne releva - la 140 de ani distanta - paradisul vicontelui de Grammont. Vedem Dealul Mitropoliei si o parte din Manastirea Antim, in stanga din pricina inversarii c
