Patronul Universităţii Craiova este construit dintr-un amestec de Sucă şi Păcală. Când glumeşte, abia de stârneşte zâmbetul. Generează, în schimb, mare veselie atunci când se ia în serios şi îşi asumă rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă republica pe care o conduce. Adrian Mititelu a fost deseori admonestat pentru discursurile de oltean revoltat. Lipsiţi de umor, judecătorii de prin comisiile de disciplină ale federaţiei l-au sancţionat sever, uneori chiar prea sever, pentru cutezanţa sa aproape inconştientă. Adrian Mititelu devenise mină de aur pentru bugetul federal, amenzile care i-au fost aplicate atingând recorduri ale nesimţirii. În vremea respectivă am pledat în favoarea lui Adrian Mititelu. Sigur, nu puteam invoca nevinovăţia totală. Am susţinut însă că există o disproporţie inacceptabilă între faptă şi sancţiunile dictate în consecinţă.

Vremea a trecut. Adrian Mititelu a uitat de persecuţii, a uitat de ameninţări şi emoţiile prin care a trecut în examenul de obţinere a licenţei pentru Liga 1. Comisiile s-au mutat şi ele de la Federaţie la Ligă, adică în alt loc şi sub alte influenţe. Umbra lui Mitică Dragomir pe la comisii a sporit starea de confort a patronului oltean. Schimbarea l-a influenţat atât de tare pe Mititelu, încât gustul dictaturii a început să-l gâdile în orgoliu. Persecutatul s-a transformat în satrap. Iar victima se numeşte de această dată Mircea Bornescu. Omul care a ţinut poarta Universităţii în multe dintre succesele oltenilor a devenit de-acum duşmanul poporului.

Am citit în presa sportivă o declaraţie a domnului Dan Idiţa, avocatul Clubului Universitatea Craiova. Acesta susţinea că s-a adresat Comisiei pentru soluţionarea litigiilor din cadrul LPF, acţionându-l în judecată pe Mircea Bornescu. Nu cunosc amănuntele conflictului dintre jucător şi club. Dar sancţiunile pe care avocatul Universităţii le prop