Printre cele mai interesante păţanii la care mi-a fost dat să asist, în calitate de "ziarist cooptat în colectivele de stilizare a intervenţiilor participanţilor la reuniunile de lucru ale partidului", una mi se pare deosebit de semnificativă, din mai multe puncte de vedere.
Întâmplarea cu pricina s-a petrecut la o consfătuire de lucru pe probleme economice, convocată - fireşte! - "din iniţiativa şi sub conducerea secretarului general al partidului". După tipicul derulării unor asemenea evenimente, despre care am mai vorbit în câteva rânduri, azimutul lucrărilor era dat de "magistrala expunere a Tovarăşului, document politic, profund ştiinţific şi consecvent revoluţionar, de o excepţională valoare teoretică şi practică" etc., etc., etc.
Şi, tot conform aceluiaşi scenariu, fiecare vorbitor trebuia (musai!) să îşi facă autocritica şi să îşi ia angajamente. Fireşte, în faţa secretarului general al partidului!
Numai că la respectiva reuniune de lucru s-a întâmplat un fapt cu totul şi cu totul ieşit din comun. Anume un tovarăş (să îl numim, convenţional, "tov. S.") nu a vrut, în ruptul capului, să-şi facă autocritica. Toate stăruinţele, toate diligenţele, toate argumentele rămâneau fără rost. "Tov. S." avea un argument infailibil: "Eu reprezint organizaţia judeţeană Argeş a PCR. De această organizaţie răspunde, din partea CPEx, Tovarăşa Elena Ceauşescu. Deci: organizaţia noastră este o organizaţie de partid-model. Iar o organizaţie de partid-model nu poate avea lipsuri şi neajunsuri!".
"Argumentele" astea nu l-au convins, se pare, şi pe Emil Bobu, cel care dădea "ultima viză" cuvântărilor, înainte de a fi... cuvântate! În consecinţă, am fost trimis să îl caut pe respectivul "tov. S" şi să îl conving să "îşi facă autocritica". Din om în om, i-am luat urma! Am aflat, astfel, că sus-numitul "ser
