Nu au stat niciodata la coada mai mult de cinci minute, cred ca blugii sunt singurii pantaloni care s-au inventat vreodata pe lumea asta, nu au avut de ce sa astepte o luna pentru o lama de guma Orbit si Craciunul pentru un sfert de Toblerone, nu au simtit niciodata cum ciocolata de pe napolitanele Danut li se topeste pe papilele gustative si nici nu s-au intrebat de ce Eugenia a devenit o simpla eugenie.
Nu au mai prins elasticul, nici joaca de-a v-ati ascunselea si nici sotronul, subsolul nu le-a parut niciodata o pivnita bantuita de spirite malefice transformate in sobolani, scrisul pe garaje nu i-a pasionat, iar gradina din fata blocului este si va ramane o gradina si doar atat, nu o adevarata jungla, cu copaci batrani si stufosi, ce creaza atmosfera unei scene de film, unde niste copii se credeau, odata, Tarzan si Jane.
Nu au stat la gura sobei sa manance mere coapte cu miere si sa formeze monstri din limbile flacarilor, nu au alergat dupa carti si viniluri, nu se urcau noaptea pe casa sa le faca semne extraterestrilor cu lanterna de vanatoare, nu au zacut doua zile cu felii de cartof la ochi dupa un bulgare de zapada primit direct in fata si alte zece cand s-au tulburat pentru prima oara cu Zarea si cu Carpati pentru cateva grame de curaj in fata... bolilor de inima!
Nu a fost usor sa fii copilul anilor '90, dar a fost frumos. Copiii de azi urla, se cred Van Damme sau Schwarzeneger si, ce e si mai trist, chiar se bat. Noi ne jucam, ei se bat. Joaca lor e denaturata, trista si urata. Au toale peste toale, nu mai au uniforma, mananca ciocolata si chipsuri, nu eugenii, nu mai au biciclete, au scutere sau ATV-uri. Nu se mai duc la teatru, asculta manele, nu mai citesc, se uita la fime sau stau cu ochii lipiti de monitorul calculatorului.
Nu mai invata fiindca are tata destui banii, iar profesoara e cam moarta de foame
