Legea salarizarii unice, pe care urmeaza ca, marti, Guvernul sa-si asume raspunderea, nemultumeste la unison toate categoriile profesionale pe care le vizeaza. Sunt, insa, doua aspecte care ii diferentiaza net pe cei care si protesteaza fata de aceasta initiativa legislativa (este vorba despre magistrati, medici, profesori si politisti).

In primul rand, sunt drepturile pentru care se lupta cu Executivul si, probabil, in etapa a doua a razboiului, cu Parlamentul. Salariile unora (in speta ale profesorilor si ale medicilor) au fost si raman injositor de mici in comparatie cu ale altora (cu ale magistratilor, cu alte cuvinte). Ca si parte neutra in acest conflict bugetar - parte afectata insa de decizii neinspirate sau de hotarari frizand santajul -, nu poti intelege discrepantele intre veniturile unora si ale altora si nici mentinerea lor, atata vreme cat nu exista termeni de comparatie intre gradul de responsabilitate ori de importanta al unora si al altora - fiecare dintre aceste categorii profesionale joaca un rol major, dar pe segmente de activitate paralele.

In al doilea rand, este vorba despre modul in care au ales sa protesteze aceste categorii profesionale. Greva si amenintarea cu sabotarea prin neparticipare la scrutinul prezidential (eveniment extrem de important al anului, uzitat, dupa cum se vede, cu iz de santaj), venite din partea magistratilor - cei mai vocali dintre protestatari care, in plus, au in mana si una dintre cele trei puteri ale statului de drept. Dascalii au optat si ei pentru o forma de protest, in crescendo, - dezaprobari publice, boicot, pichetari si, finalmente, iau si ei in calcul greva. Dupa ce si-au trimis reprezentanti in strada, politistii aleg ca forma de protest continuarea seriei declaratiilor publice si, mai nou, excesul de zel in munca de zi cu zi, neexcluzand, insa, nici ei ideea de greva. Medicii pastreaza, su