Televiziunile care se vor în actualitate 24 de ore din 24 au fost salvate sâmbătă seară de un mare incediu declanşat în Pipera. La un depozit de cauciucuri. Imaginile erau uşor înfricoşătoare chiar şi pentru privitorii de la distanţă. Văpăi uriaşe, într-un dans nebun, care parcă ironizau excesul de zel al pompierilor. Flăcări de un roşu diavolesc care să împleteau cu nişte munţi de fum mai negri ca moartea. Relatările de la faţa locului sacadau şi ele panica. La un moment dat am crezut în împlinirea iadului de pe pământ. Din cauza unor scânteieri care săgetau bolta înnegurată am crezut că flăcările au atins şi vreun depozit de materiale explozibile. Îngrijorarea n-a fost durabilă şi nici întemeiată. Depozitul de cauciucuri îşi vedea liniştit de dezastrul său fierbinte. Iar scânteierile care au reuşit să-i complexeze efectele la vedere veneau dintr-o altă parte. Era vorba despre nişte mari focuri de artificii care acompaniau probabil nişte tineri căsătoriţi în petrecerea lor cu onoraţii comeseni. Contrapunerea celor două evenimente m-a liniştit. Dar m-a liniştit certându-mă parcă, pentru că am fost atât de idiot încât să pun botul la îngrijorarea altora, a ălora cu incendiul.

Mi-am separat trăirile afective de evenimentul caloric domiciliat în Pipera şi, inevitabil, m-am întors la preocupările de dinaintea declanşării incendiului. Grea corvoadă. Mi-am adus aminte că nu trecuse mult timp de când asistasem la meciul Dinamo - Oţelul Galaţi. O altă catastrofă. O ruşine de meci în care fotbalul a fost pârjolit mai abitir decât a pârjolit focul depozitul de cauciucuri din Pipera. Iar peste jenanta prestaţie a pârâţilor din Groapă, ca şi în povestea precedentă, s-a înălţat, ca un foc de artificii, prostia scânteietoare din comentariile prin care Borcea încerca să justifice eşecul dinamoviştilor.

Borcea a pus tunurile pe fotbaliatorii de la Dinamo pe car