15 septembrie, undeva în secolul trecut… Ambalaj scrobit, două funde mari, ca nişte antene de extraterestru, pantofiori de lac, asortaţi cu nasul plin de pistrui, toate culminând cu un snop de gladiole, mai lungi decât mine însămi… Undeva, prin preajmă, una pereche de părinţi emoţionaţi. Cam aşa îmi amintesc de prima mea zi de şcoală, informaţiile fiind, probabil, identice cu ale unei generaţii întregi! Şi, totuşi, am reuşit să fiu, fără să vreau, originală! Cu câteva zile înainte de acel 15 septembrie (nu e exclus să fi fost norocosul 13!), o prăjitură nărăvaţă îmi generase o urticarie de toată frumuseţea, pe care nici dresul imaculat, nici mânecile lungi ale uniformei n-au reuşit să mi-o mascheze: eram plină de buline, acoperite grijuliu de mama cu rotocoale de tinctură mentolatî!
Primul control medical al primei zile de şcoală a pus-o în dificultate pe reprezentanta Cabinetului medical: nu cumva aveam vărsat de vânt sau vreo altă boală contagioasă?... Preventiv, am fost izolată de ceilalţi copii, în ultima bancă. Atunci eram tristă, acum privesc în urmă amuzată: se poate spune că, încă din prima sa zi de şcoală, Marina Almăşan a… îmbulinat-o!