- Diverse - nr. 377 / 15 Septembrie, 2009 De la asa-zisa declaratie de "autonomie teritoriala" a unor exaltati revizionisti, au trecut cateva zile. Le-am lasat sa treaca pentru a incerca sa inteleg cat mai bine evenimentul in profunzimea si periculozitatea lui, sa vad reactiile celor din jur si, nu in ultimul rand, pentru a fi cat de cat mai detasat, mai obiectiv si mai principial in a-l judeca in dimensiunea lui reala. Eu, cetateanul de rand, puteam sa-mi permit acest lux. Liderii politici, inclusiv Presedintele, dar mai ales institutiile abilitate ale statului roman n-ar fi trebuit insa sa-si permita acest lux, mai ales ca in acel spatiu, din 1990 incoace, se petrece, in fapt, o epurare etnica mai mult sau mai putin sesizabila de noi, ceilalti, cei care nu suntem afectati in mod direct. Nu am cunostinta ca pana acum, din partea acestor institutii ale statului roman, sa fi fost declansata vreo cercetare cu privire la cele intamplate la Odorheiul Secuiesc. Trebuie spus ca, ceea ce s-a intamplat acolo, a fost o sfidare, dar mai ales un evident atac la Constitutia Romaniei, iar cei ce au proclamat "autonomia teritoriala" s-au apropiat periculos de mult de ceea ce este Codul Penal-partea speciala, adica cea care se refera la infractiuni contra sigurantei nationale si a ordinii publice. Dar de fapt ce s-a intamplat la Odorheiul Secuiesc? Cat de periculoasa este o asemenea manifestare azi, intr-o tara membra a UE? Mai putin de 500 de oameni au incercat sa destabilizeze un stat, clamand sus si tare "autonomia teritoriala" pe criterii etnice. In numele cui si pe cine reprezinta ei? Potrivit recensamantului din 2002, s-au declarat a fi secui doar 285 de persoane. S-au inmultit secuii intr-un timp asa de scurt? Au revenit acasa altii, plecati peste mari si tari? Nedumerire fireasca pentru multi, dar la o emisiunea pe postul Realitatea TV, unul dintre liderii autonomisti a ti