Romania nu este nici ultima tara si cu atat mai putin prima. Daca perioada 22 decembrie 1989 pana la alegerea lui Emil Constantinescu a avut un scop, schimbarea lui Ion Iliescu, nu a lui ca persoana ci a simbolului pe care inca-l reprezinta, perioada pana la 1 ianuarie 2007 a avut doua scopuri, ambele atinse, intrarea in NATO si UE.
Toate aceste trei scopuri au fost atinse prin faptul ca toate grupurile active din societate si-au unit fortele pentru atingerea lor. Toate cele trei scopuri au fost foarte palpabile, masurabile si clare.
Dupa 1 ianuarie 2007 am ramas fara scopuri. Noi ca societate.
Ce trebuie sa facem este sa ne gasim scopuri. Masurabile si palpabile. Pentru societate nu inseamna nimic reforma Educatiei sau a Justitiei, e o iluzie sa ceri societatii sa accepte sacrificii pentru concepte vagi si sa crezi ca ea o sa reactioneze pozitiv.
Dar sa zicem ca se zicea asa, eu, Guvernul Romaniei, in acest mandat o sa construiesc 1000 de km de autostrada cu urmatorul calendar, la 1 ianuarie 2010 dau in functiune 100 de km, la 1 ianuarie 2011 inca 200, in 2012 300 si in 2014 400, sau niste cifre realiste si termene clare, anuale. Cu continuarea, daca la sfarsitul primului an nu am reusit o sa demit Ministrul Transporturilor, daca in al doilea an nu reusesc cade Guvernul, pe voi va costa un procent in plus la TVA, sau cat trebuie.
Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Dan Selaru. Romania nu este nici ultima tara si cu atat mai putin prima. Daca perioada 22 decembrie 1989 pana la alegerea lui Emil Constantinescu a avut un scop, schimbarea lui Ion Iliescu, nu a lui ca persoana ci a simbolului pe care inca-l reprezinta, perioada pana la 1 ianuarie 2007 a avut doua scopuri, ambele atinse, intrarea in NATO si UE.
Toate aceste trei scopuri au fost atinse prin faptul ca toate grupurile active din s
