Pacatul nu putea fi invins decit prin pacat, prin proliferarea lui, pina la Judecata de Apoi, cind mortii aveau sa se intrupeze din nou. Ancora albastra avea o dubla destinatie. Ziua functiona ca magazin cu regim de consignatie, iar noaptea, drept loc de intilnire a unei secte ce preluase o parte din preceptele scopitilor... Casele de rugaciune ale vechilor scopiti, din pricina anumitor ritualuri (adeptii se invirteau in cerc, pina cind camasile albe, lungi pina-n calciie, cu care erau imbracati, se umflau ca niste vele), purtau denumire de „corabii". Noii adepti, preluind o parte din simboluri, au considerat ca locul lor de intilnire nu simbolizeaza o corabie, ci doar o ancora, o ancora cazuta din cer pe pamint, menita sa aduca omenirea pe calea credintei celei drepte. Vechii scopiti plecau de la premisa ca raul suprem o reprezinta placerea carnala. Pentru ei sexul, procreatia, in general, avea conotatii luciferice. Caderea in pacat a lui Adam nu trebuia sa fie repetata la nesfirsit. Exista o cale de indreptare, prin intermediul sacrificiului. Scopitii aveau o viziune proprie asupra cartilor sfinte. Pornind de la anumite pasaje ale Evangheliei lui Matei, dar si celei a lui Luca, ei considerau gestul lor drept ofranda adusa Casei Domnului. In capitolul 5 al Evangheliei lui Luca, Iisus spune: „Ati auzit ca s-a zis: sa nu savirsesti adulter! Eu insa va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o doreasca, a si savirsit un adulter in inima lui. Iar daca ochiul tau drept te duce la pacat, smulge-l si arunca-l de la tine; caci iti este de folos sa piara unul din madularele tale, dar sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. Si daca mina ta dreapta te duce la pacat, taie-o si arunc-o de la tine; caci iti este de folos sa piara unul din madularele tale, dar sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena..." Nici mina, nici ochiul, nici buzele, nici limba nu pacatuiau de la sine,