Alexandru Muşina are abilitatea de a prezenta într-o formă nouă idei general împărtăşite. Am citit cu interes ipotezele şi explorările poetice ale lui Alexandru Muşina, din volumul care a apărut cu puţin timp în urmă la Editura Aula. De bună seamă, termeni pe care nu îi vedeam nicicînd aplicaţi în studierea poeziei, decît, cel mult, la nivel metaforic – cum ar fi manager, Parc Tematic, show, întreprindere, magazin etc. – par că îşi găsesc locul în economia volumului. „Transformarea lumii actuale într-un imens Muzeu (sau o imensă Arhivă), continuat de, asociat cu un Parc Tematic şi/sau Întreprindere (Magazin) de nivel planetar, îi orbeşte (sau îi sperie) atît de tare pe cei care vor să scrie poezie, încît fie nu mai cred într-o formă „muzeală“ a poeziei, fie reduc poezia la o „retrăire“ (postmodernă?!) a poeziei din trecut.

Alexandru MuŞina, Poezia. Teze, ipoteze, explorări, Editura Aula, Braşov, 2008, 238 p.

Tot din acest complex şi din această orbire derivă şi respectul temător pe care mulţi poeţi îl au faţă de criticii şi teoreticienii literari, curatori ai Marelui Muzeu sau manageri ai Parcului Tematic/Întreprinderii (Magazinului), secţiunea poezie“. Iniţial, m-a nedumerit motivul pentru care Alexandru Muşina invocă asemenea concepte şi le teoretizează. Dar răspunsul s-a conturat de la sine: dintr-o alergie nevindecabilă faţă de văicărelile multor poeţi de azi, care „văd monstruos şi simt enorm“, sau faţă de poziţii critice inconsistente, în condiţiile în care „analizele de poezie, eseurile – nu doar filozofice – pornind de la poezie par a fi nu doar mai «substanţiale», dar şi mai «prestigioase» decît poezia strict contemporană lor“. Poezia lucrurilor de care ne pasă, un fel de „introducţie“ la colecţia de studii şi articole, abundă în motivaţii teoretice, foarte utile studenţilor şi, în general, celor care doresc o privire critică asup