Comitetul de politica monetara al Bancii Japoniei (BOJ) a decis in unanimitate sa mentina dobanda-cheie la 0,1%, potrivit unui comunicat emis de institutie. Decizia era asteptata de toti jucatorii din piata, Japonia suportand de mai bine de 5 luni efectele deflatiei. In iulie, caderea indicelui preturilor de consum a fost de 2,2 % (in ritm anualizat). Sedintele Comitetului de politica monetara, comisie care are opt membri, tin doua zile si sunt uneori super furtunoase, scrie Dan Popa pe blogul sau.

Japonia a intrat intr-o perioada de recesiune economica la inceputul anilor '90, indicele bursier TOPIX scazand cu aproape 70% in 2003 fata de varful inregistrat anterior. Preturile in declin ale activelor au produs bubitze sectoarelor financiar si bancar, ceea ce nu a surprins tare mult, la urma urmei.

In ciuda injectiilor de capital prin fonduri publice catre principalele banci pentru a rezolva problema creditelor neperformante, sistemul bancar si-a revenit destul de tarzior din tuse si junghiuri, investitiile fixe continuand sa fie afectate de excedentul inregistrat in anii '80 si de sistemul financiar aflat in dificultate.

Pentru a rezolva aceste probleme dificile, BOJ a reactionat asa: a redus rata dobanzii overnight la operatiuni call fara garantii (uncollateralized call rate) la 0,5% dupa 1995, prin reducerea in continuare a dobanzii pana aproape de zero (politica monetara a ratei zero a dobanzii) dupa februarie 1999 si prin adoptarea politicii monetare de relaxare cantitativa dupa martie 2001.

Aceasta politica a ratei zero a dobanzii si cea de politica monetara laxa erau mai degraba incercari de influentare a asteptarilor pietei referitoare la politica monetara viitoare decat de modificare consistenta a instrumentelor de politica monetara.

Redresarea economiei Japoniei a inceput in ianuarie 2002, iar rata infla