- Istoric - nr. 379 / 17 Septembrie, 2009 In timpul lungii istorii a Transilvaniei, atat maghiarii, care ajunsesera aici in anul 1000 d.C, cat si romanii, care se considera descendentii colonistilor din provincia romana Dacia, au pretins acest teritoriu. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, presedintele Woodrow Wilson s-a pronuntat pentru dreptul de autodeterminare al majoritatii romanesti din Transilvania si teritoriul a devenit parte integranta a Romaniei. Numeroasa minoritate maghiara ramase iredentista; ea astepta interventia Ungariei, apoi a Italiei fasciste si, in cele din urma, a Germaniei naziste. Desi Ungaria si Romania sunt tari vecine, tratamentul la care erau supusi si conditiile in care traiau evreii din cele doua tari diferea considerabil. Evreii din Ungaria erau asimilati, in timp ce gradul de asimilare a celor din Romania cunostea multe fluctuatii. Desi antisemitismul era in crestere, atat in Ungaria, cat si in Romania, in perioada interbelica, evreii transilvaneni ramasesera loiali Ungariei, chiar si dupa ce teritoriul fusese cedat Romaniei. Aceasta loialitate a fost si mai mult intarita de coruptia si antisemitismul romanesc. Invadarea Uniunii Sovietice de catre Germania, in iunie 1941, a creat o situatie complet noua. In Romania razboiul a adus pogromuri - de exemplu la Iasi - si deportarea evreilor din Bucovina si Basarabia in Transnistria, o zona a Uniunii Sovietice ocupata de romani. Acolo romanii au comis atrocitati ingrozitoare impotriva evreilor. Cu toate acestea, romanii au refuzat sa dea curs cererilor nazistilor de a preda Germaniei populatia evreiasca, pentru a fi dusa in lagarele de exterminare din rasarit. Un numar semnificativ de evrei romani au fost tratati cu o surprinzatoare moderatie, printre ei si evreii din Transilvania de Sud, aflata sunt jurisdictie romana. In Ungaria, aripa conservatoare a clasei conducatoare, reprezenta