Ce fac băieţii când visează la-mperechere
O persoană miloasă, prin natura sa, presupun că se pătrunde de sensibilitate la orice semn, cât de firav, de suferinţă ori neajuns. Nu mă număr printre ele, ba chiar aş zice că găsesc mare haz în a le recomanda prompt rromişorilor care vin să-mi ceară bani să se adreseze mamelor lor. Dacă ei insistă că n-au părinţi, atunci îi trimit la nenea de lângă sau la naiba, după dispoziţia de moment. Un milostiv cu siguranţă le-ar da nişte bănuţi, acolo, să-şi cumpere şi derbedeii tutun. Eu, nu. Ba mai mult, dacă întâmplător a apucat cineva să mă calce pe bătături înainte să mă acosteze vreun puradel d-ăsta, ca să-l oftic rău de tot, adică să mă joc cu nervii lui (sunt şi sadică), îi zic că să-mi dea el mie bani mai bine decât să-i dau eu lui. Nici nu vă puteţi imagina cât de minunat de expresive pot deveni figurile lor, puşi în faţa unei asemenea grozăvii. Te tăvăleşti de râs, nu alta.
TRIUNGHI AMOROS. Ei bine, chiar şi aşa, a existat totuşi ceva care mi-a îngenunchiat de-a dreptul pornirile trufaşe: trei tineri a căror bărbăţie se afla în plin proces de irumpere, care ne-au oferit, pe plajă, un spectacol de neuitat şi care mi-au stârnit puţin compasiunea. Iniţial, păreau a-njgheba un bizar triunghi amoros.
ZĂMBIŢI, VĂ ROG! Cum se bălăceau ei îmbrăţişati, cum îşi înlănţuiau ei braţele - stavilă în calea valurilor necruţătoare care le-ajungeau până mai jos de genunchii juliţi la fotbal, pe maidan...
Când colo, nici nu se dădeau unui preludiu public şi nici nu se iubeau. Deodată, unul se rupe brutal din strânsoarea celorlalţi, îşi curăţă grijuliu obiectivul camerei de filmat cu opţiune de făcut poze în acelaşi timp şi, revenit serios la mal, îi struneşte p-ăilalţi să termine cu zbenguiala. Sfioşi, se supun. Cu o mină marţială, năzdrăvanii din apă îşi udă părul şi trupurile cu zeama măr
