Cel mai recent dintre filmele lui Almodovar, "Los Abratos Rotos", "Îmbrăţisări frânte", cu Penelope Cruz în rolul principal, nu e deloc printre cele mai reuşite dintre creaţiile sale. Prea lung, cu o poveste al cărei fir narativ e deşirat, cu multe simboluri şi referinţe personale, filmul nu ţine spectatorii lipiţi de ecran.
Şi cu toate acestea Los Abratos Rotos, povestea unei secretare care face o mulţime de compromisuri ca să ajungă actriţă, trebuie văzută. Iată patru dintre motive.
1. Mai mult ca niciodată e un film pe care Almodovar l-a făcut pentru el, pentru bucuria lui de creator. Şi-a luat pentru asta actriţa fetiş, Penelope Cruz, singura cu care zice că ar face un copil, deşi preferinţele sale sexuale au o altă orientare.
2. Sunt câteva secvenţe care aduc omagiu unora dintre cele mai importante actriţe ale cinematografiei de la Marilyn Monroe până la Audrey Hepburn, o odă adusă muzelor cinematografului. Muzelor amante ale cinematografului.
3. Sunt alte secvenţe în care este adus omagiu marilor creaţii artisice care au avut drept temă muza şi iubirea pentru femeia muză. Cum e secvenţa în care o imagine cu doi tineri care se sarută este pixelată. Poziţia tinerilor şi culorile din cadru amintesc de celebrul Sărut al lui Klimt.
4. Almodovar se omagiază şi ironizează pe sine. Secretara actriţă lucrează la un scurt metraj ale cărui secvenţe apar în film, doar că acesta este un remake la un alt film al lui Almodovar, "Femei în pragul unei crize de nervi".
Am văzut acest film în premiera lui oficială, la Cannes, şi amintirea cea mai dragă pe care o am nu e legată de povestea de pe ecran, ci de echipa de filmare emoţionată de aplauzele din sală. După proiecţie au fost mai bine de 12 minute de aplauze. Erau spectatori cărora nu le plăcuse filmul, dar aplaudau şi ovaţionau bucuroşi că sunt în aceea
