- Istoric - nr. 381 / 19 Septembrie, 2009 […] Capitanul László Láncz a preluat comanda operatiilor la 7 septembrie 1944 si a dat arme voluntarilor locali din Garda Nationala. La fel cum se intamplase anterior in Ungaria, evreilor li s-a ordonat sa poarte steaua galbena si sa puna acelasi insemn pe locuintele lor. Cei mai apropiati consilieri ai capitanului Láncz erau Gyula Varga, farmacistul ungur, si sotia acestuia, Catherine. Impreuna cu fiul lor adoptiv, Daniel Bethlen, ei aveau sa joace un rol important in desfasurarea evenimentelor. In seara urmatoare, luni 11 septembrie 1944, jandarmii, insotiti de un ghid local, membru al Garzii Nationale, i-au scos pe evrei din casele lor si i-au strans in locuinta si sopronul lui Ioan Pop, super-intendent de lucrari publice. Casa acestuia fusese desemnata ca ghetou, pana la ducerea la indeplinire a "solutiei finale". Deoarece cativa dintre romanii de vaza din Sarmas si unii prizonieri de razboi romani erau deja detinuti acolo, odata cu sosirea celor 126 de evrei, locul devenise ingrozitor de aglomerat. Cu exceptia acestui inconvenient, tratamentul la care au fost supusi evreii si romanii, in primele zile, poate fi considerat decent. Evreilor chiar li s-a permis sa se intoarca, sub escorta, la locuintele lor pentru a-si mai aduce provizii si obiecte pe care nu le putusera lua in momentul grabitei lor arestari. Cu toate acestea, jandarmi si sateni unguri inarmati blocau complet accesul in zona, zi si noapte. Marti, 12 septembrie 1944, in timp ce evreii se aflau sub paza, Sándor Szalay, capetenia satului, si adjunctul sau, J. Cziráky, au organizat si au condus operatiunile de jefuire a locuintelor evreiesti si a caselor romanilor arestati. Conform marturiei semnate a lui Károly Bus, fost membru al Garzii Nationale Maghiare, "aproape toti ungurii din Sarmasu au participat la acest jaf". Ungurii i-au invitat si pe locuitorii