Din episodul de ieri: "Deci toti agentii economici formeaza o retea, fac tranzactii intre ei, investesc relativ proportional cu averea pe care o au, rezultatul investitiilor este impredictibil. Dupa o vreme distributia bogatiei urmeaza curba lui Pareto cu o valoare a parametrului y intre 2 si 3. Chiar daca la inceput toti aveau aceeasi suma si oricum este reteaua formata curba lui Pareto de distributie a bogatiei pare sau chiar este un dat al naturii economiei", scrie Dan Selaru pe blogul sau.

Ce conduce la o curba a lui Pareto in care redistribuirea este mai echitabila? Usurinta comertului este primul factor. Cu cat schimburile intre agentii economici sunt mai usor de facut cu atat curba lui Pareto este mai echitabila.

O retea in care sunt putine legaturi pentru fiecare nod conduce la o distributie mai putin echitabila decat una pentru care sunt mai multe legaturi la fiecare nod.

Daca libertatea comertului este blocata, prin multe taxe si regulamente sau prin regimuri de tip Coreea de Nord curba lui Pareto este mai nedreapta si saracia mai raspandita, averea se concentreaza in mana unui grup de potentati.

Ca avem aceste cazuri in realitate este suficient sa ne uitam la Rusia dupa caderea URSS, tara oligarhilor, Mexic unde 40 de persoane detineau 30 de procente din bogatia tarii sau Nigeria.

Interesant este faptul ca daca schimburile se fac la distanta atunci redistribuirea este mai echilibrata. De aici nevoia de infrastructura, inflorirea afacerilor din IT unde distanta fizica este mai putin importanta. Spre dezamagirea celor care lupta impotriva globalizarii aceasta este un motor al cresterii bunastarii. Ca exemplu trebuie sa ne uitam doar la succesul Loganului. Eliminarea barierelor vamale creste bunastarea nu o scade.

Am stabilit ca investitiile sunt impredictibile. Cu cat sunt mai putin impredicti