Multe dintre hotelurile de la noi sunt deţinute de oameni care n-au habar de domeniu, crede Daniel Vasilescu, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR). Ţara noastră dispune de prea puţini operatori care ştiu „meserie“ în turism, motiv pentru care preţurile sunt mari, iar serviciile lasă de dorit, spune Vasilescu. Revoluţia din 1989 a prins turismul intern obosit, prăfuit şi fără investiţii, spune Daniel Vasilescu, care lucrează în industria ospitalităţii încă din anul 1964.
„România a fost, într-adevăr atractivă din punct de vedere turistic doar în anii ’70, când unităţile de cazare erau noi şi veneau, anual, foarte mulţi turişti străini. După 1980, nu s-a mai modernizat nimic, astfel încât Revoluţia ne-a prins cu hoteluri degradate“, afirmă, cu amărăciune, Vasilescu.
Până în 1995, industria ospitalităţii nu a mers mai deloc. După aceea a început „să mai mişte ceva în industrie, datorită unor investitori care au mai modernizat nişte hoteluri“, spune şeful FPTR. Au fost, însă, şi alţii care mai mult au stricat ceea ce au cumpărat. „Unii au dat cu un pic de vopsea şi au trecut rapid de la o stea la trei şi atât“, punctează Vasilescu.
El consideră că mulţi dintre actualii hotelieri au intrat în acest domeniu doar ca să-şi lărgească portofoliul de investiţii, dar nu se implică aproape deloc în afacere şi şi-au angajat personal slab şi necalificat.
„Cu toate acestea, sunt oameni care plătesc sute de euro pe noapte sau 1.500 de euro pe o şampanie. Dacă nu ar avea clienţi, aceşti hotelieri ar micşora tarifele. La noi, piaţa funcţionează total anapoda“, afirmă Vasilescu. Este încrezător, însă, că lucrurile se vor mai schimba în câţiva ani, spunând că deja a observat câteva hoteluri şi pensiuni care au preţuri corect corelate cu calitatea serviciilor oferite şi unde turiştii se simt foarte bine.