Asta, ca să pară că Geoană este de vină, desigur. Pentru că este greu, nu-i aşa, să explici organelor de control, prezenţa unui corp fără suflare în propria-ţi casă.

În acest caz de suicid politic cu complement de agent, prin „organele de control" înţelegem ochii electoratului PSD. Pe mulţi i-a surprins gestul lui Octav Cozmâncă de a se lepăda de conducerea partidului din care, până mai alaltăieri, făcea parte, de a-şi critica liderul, colegii şi de a vorbi deschis despre agramatismul din partid, pe care toţi i-l atribuim, involuntar chiar, lui Marian Vanghelie. Cozmâncă a vorbit în scrisoarea adresată membrilor şi simpatizanţilor PSD, despre dezmăţul din partid, pe care îl vede acum ca trezit dintr-un somn adânc, îndoit sub interesul clientelei politice. O frază mi-a atras atenţia, mai mult decât celelalte: „Unii lideri actuali ai PSD, de la centru şi judeţe, au comportament de dreapta, dobândind, împreună cu familiile si prietenii lor - pe căi ştiute de ei - averi imense, derulând afaceri dubioase, de regulă, pe seama banului public". Nu îmi pot explica de ce îmi sună atât de cunoscut înţelesul acestui paragraf... Şi nu ştiu dacă ceea ce zugrăveşte Octav Cozmâncă în această frază se numeşte chiar comportament de dreapta... Eu aş numi acest comportament simplu ca nesimţire sau lipsă de moralitate sau chiar infracţionalitate. Deşi ruperea lui Cozmâncă din PSD poate avea dedesubturi pe care le-am putea afla în perioada următoare, când acesta s-ar putea ralia susţinerii unui alt candidat la prezidenţiale, el a spus o sumă de lucruri pe care alţii, deşi le-au gândit nu au avut curajul să le spună, lucruri care pot fi calificate de unii drept „adevăruri", de alţii „minciuni" şi de către ceilalţi drept „opinii personale". Nu ştim dacă Octav Cozmâncă îl va susţine pe Oprescu, aşa cum se vehiculează, dacă la mijloc e mâna lui Iliescu, şi dacă este o pură coincid