- Istoric - nr. 382 / 22 Septembrie, 2009 Taranii Traian Oroian (in varsta de 75 de ani in 1984), batranul Ioan Hulpe (96 de ani in 1984, dar inca foarte vioi) si fiul acestuia, Ioan Hulpe (in varsta de 15 ani in 1944) povestesc restul evenimentelor. In noaptea de vineri, 15 septembrie 1944, ei au primit ordin de la membrii Garzii Nationale sa se prezinte la casa supraintendentului de lucrari publice in ziua urmatoare, la amiaza, impreuna cu carele lor cu boi si cu mancare pe trei zile. Cand au ajuns acolo, au gasit alti sateni, toti romani, cu inca 12 care cu boi. Sambata, 16 septembrie 1944, la amiaza, satenii asteptau in caldura torida, impreuna cu cele 14 atelaje. La 2 dupa-amiaza jandarmii le-au ordonat evreilor sa iasa. Dupa ce 20 de tineri fusesera deja luati, grupul numara 68 de femei, peste o duzina de copii intre 1 si 8 ani, peste treizeci de adolescenti (majoritatea sub 15 ani), 20 de persoane intre 50 si 60 de ani si 6 persoane intre 70 si 83 de ani. Evreii se temeau. Ei i-au intrebat pe jandarmi si pe consatenii lor, membri ai Garzii Nationale, unde vor fi dusi. Multe femei au inceput sa planga si se crease panica. Barbatii si femeile mai in varsta, impreuna cu copiii mici, au primit ordin sa se suie in carele trase de boi; tinerii urmau sa plece in mars, in grupuri adunate in jurul fiecarui car. Cel putin cate doi jandarmi insoteau fiecare car si procesiunea se puse in miscare. Traian Oroian, un om hotarat, i-a pus pe cei doi Hulpe in capul coloanei. Ioan Hulpe, tatal, era singurul care intelegea maghiara la perfectie. "Lasati-l pe el sa mearga in frunte - pentru orice eventualitate", isi aminteste T. Oroian ca ar fi spus. Coloana inainta incet prin Sarmasel. Evreii erau extenuati de foame si de cinci sau sase zile de sete. Chiar si boii sufereau. Oroian i-a spus lui Hulpe sa le ceara jandarmilor, in maghiara, sa permita adaparea boilor. Ei i-au rasp