O privire exterioara valoreaza uneori mai mult decit un lung discurs. In 2006 aparea "Bucarest, le degel" (Ed. Altfel), o carte importanta a lui Mirel Bran, ilustrata de fotografiile lui Franck Hamel. Aceasta contine interviuri captivante cu 24 de personalitati care traiesc in capitala Romaniei. Iar Mirel Bran ne aminteste ce scria Paul Morand in 1935: "Cu orase rase, biserici distruse si arhive sufocate se prezinta Romania in fata istoriei. Lectia pe care ne-o ofera Bucurestiul nu este una de arta, ci de viata; te invata sa te adaptezi la orice si chiar la imposibil". De fapt, este interesant sa citesti ce gindesc scriitorii despre orasele noastre. Ulysse de Marcillac, autor francez cu desavirsire uitat, publica in 1869 "De la Pesta la Bucuresti", scriere foarte elocventa; dar cea mai violenta imagine autorul ne-o rezerva pentru ultima pagina a cartii sale. Acolo isi exprima dorinta de a ne vorbi despre cimitire. Si Ulysse de Marcillac incepe prin a ne destainui ca nu cunoaste "un alt loc unde moartea este tratata atit de serios ca la Bucuresti". Apoi face urmatoarea observatie: "Exista sute de vechi cimitire, la fel de numeroase ca bisericile. Sint ca niste curti micute deschise tuturor trecatorilor, inconjurate uneori de casute ce adapostesc in mod frecvent prostituate. Moartea si voluptatea sint doua surori foarte apropiate la romani". Iata ce spune Igor Vedoz, eroul romanului "Moartea unui poet" (1989) de Michel del Castillo: "Capitala radioasei noastre republici oferea deja aspectul dezolant al unui oras sinistrat. Iluminat anemic ce lasa strazi intregi pline de tenebre ingrijoratoare. Trecatorii mergeau cu pasi grabiti, girboviti, infofoliti in haine vechi si cirpite, morman de zdrente luate unele peste altele, se roteau evocind haite de ciini infometati. Diforme, siluetele isi pierdusera din umanitate pina la aparenta. Un popor de fantome. Sosele desfundate,