Muzeul Judeţean din Buzău găzduieşte, până la 1 octombrie, expoziţia „Ferestre pentru Ierichon”, a cunoscutei artiste Cella Neamţu. Completată cu o serie de piese realizate de-a lungul anilor, selecţia de la Buzău oferă o imagine relevantă a evoluţiei artistei. Adevărul: 1969-2009. Un arc peste timp, acoperind 40 de ani de creaţie. Ce simţiţi privindu-vă lucrările expuse aici?
Cella Neamţu : Acum 40 de ani aveam prima expoziţie personală, la Sala Kalinderu, alături de soţul meu, pictorul Costin Neamţu. De atunci există tapiseriile din colecţia Muzeului Judeţean din Buzău. Din ’69 până în 2009 a trecut ceva timp în care am lucrat, cu încăpăţânare, tapiserie.
E drept, am mai făcut şi altele pe lângă ea. Nu este uşor să practici un singur gen de artă, mai ales acesta, care este cumplit de greu de realizat. Anul acesta, începând de prin luna ianuarie, muzeul din Buzău mi-a făcut curte în vederea unei expoziţii.
Aflaseră despre personala mea de anul trecut, „Ferestre pentru Ierichon“. Nu ştiau exact ce înseamnă acest titlu. S-au edificat şi expoziţia s-a deschis în 14 august. Cu acest prilej am avut surpriza de a vedea că muzeul din Buzău are în colecţia permanentă piese de-ale mele din 1969. A fost impresionant pentru mine.
Ce diferenţe sunt între ceea ce aţi făcut acum 40 de ani şi ce faceţi acum?
Aş merge mai curând pe asemănare. Şi atunci, şi acum, am făcut tot tapiserie, tot în tehnica haute-lisse (pe gherghef vertical). E drept, în acest interval s-au născut multe tehnici, rezultat al căutărilor în domeniul textilelor. În „Colegele“, din 1969, am imitat, prin ţesere, efectul de broderie, inspirându-mă după o piesă de la Putna. Am ajuns, în prima lucrare după terminarea facultăţii, la această încercare de a echivala în tapiserie broderia medievală.
Am pornit de la compoziţia
