- Istoric - nr. 384 / 24 Septembrie, 2009 La sfarsitul primei saptamani din octombrie 1944, canonada artileriei se putea auzi deja foarte aproape. Farmacistul Varga si sotia sa au fugit, impreuna cu cativa membrii ai Garzii Nationale. Armata romana si cea sovietica au intrat in Sarmasu cateva ore mai tarziu. Tacerea apasatoare a ultimelor trei saptamani s-a spulberat. Oamenii si-au parasit ascunzatorile din paduri, iar Ioan Aluasi si Ioan Mocean au raportat cu privire la cele intamplate. Cativa refugiati evrei au revenit si ei. N-au mai gasit in viata pe nimeni din familiile lor sau pe alti evrei din sat. Casele lor fusesera minutios jefuite. Evreii si-au recunoscut mobila si alte obiecte in casele maghiarilor, dar noii proprietari au refuzat sa inapoieze prada. Principalele intrebari pe care le-au pus supravietuitorii s-au referit la oameni si nu la proprietati. Domnul Aluasi i-a dus la Sascut si le-a aratat cele doua gropi comune. Dupa aceea, au urmat multe alte intrebari, puse in special ungurilor din Sarmasu. Raspunsurile primite nu au fost complete si nici nu s-au dovedit de mare folos. Fostii membri ai Garzii Nationale pretindeau ca nu stiau nimic. Pastorul maghiar se jura ca vazuse un document oficial care dovedea ca evreii ajunsesera la Cluj, unde au fost predati nevatamati autoritatilor. Atunci ce era cu mormintele de la Sascut din relatarile domnului Mocean, intrebau supravietuitorii. "Acolo sunt ingropati honvezi, care au murit intr-un accident rutier", li s-a raspuns. Apoi sotii Varga s-au intors. Avusesera ghinion. Cand si-au parasit obiectele de valoare intr-un camion al armatei ungare, langa Dej, din cauza unui atac aerian, au constatat, dupa aceea, ca soldatii unguri plecasera cu camion si averea lor cu tot. Cuplul a decis sa se intoarca la Sarmasu. Dar domnul si doamna Varga nu stiau sa spuna ca evreii fusesera trimisi la Cluj sau ca in gropile