Cu un an inainte de disparitia sa, in 1985, pictorul Spiru Chintila a fost omagiat printr-o expozitie grandioasa (fireste, atât cât putea permite acea epoca sa imprumute din zacamintele de grandoare!). Dupa aceea, insa, fiindca istoria s-a luat cu alte treburi mult mai importante decât sa se zgâiasca la tablouri, timp de un sfert de veac uitarea si rugina timpului s-au asternut linistite peste opera pictorului. Mai mult, strict pentru detinatorii de pinacoteca de buzunar, obtinuta prin motoare de cautare speedy, una dintre aceste "enciclopedii" emite pe nerasuflate urmatoarele doua "linii": "(n. 1921, Bazargic, judetul Caliacra - d. 1985 - Bucuresti) a fost un pictor român, reprezentant al realismului socialist". In final, mai adauga cu jena si ca textul e numai un "ciot". Si, din pacate, acesta e purul adevar: doar atât a ramas, un ciot, din amintirea operei unui mare pictor român, pe nedrept si prea de timpuriu transferat la sectia arhiva.
Iata insa ca acum, dupa 25 de ani, initiativa ArtSociety* de a organiza o retrospectiva Spiru Chintila vine nu numai sa repuna in drepturile sale memoriale o opera interesanta si valoroasa. Dar si sa recalibreze viziunea asupra unui artist care, cum stim ca parsivul de destin are grija sa le "organizeze" pe toate, a primit ca "bonus" la aceasta neglijare postuma, un incredibil sir de tragedii familiale. In numai trei ani, trei purtatori ai patronimului sau au parasit aceasta lume: pictorul Andrei, fiul (2007), filologul Radu, fiul din prima casatorie (2008) si anul acesta, sotia sa, pictorita Simona Vasiliu-Chintila. Trei fiinte care au fost chemate sa-si reintregeasca familia in Câmpiile Elizee.
Expozitia - ce face parte dintr-un proiect mai amplu si având sprijinul ultimului purtator al numelui Chintila, fiul Matei, venit special din Germania pentru aceasta aducere-aminte - reuneste peste o suta de ul
