La mijlocul anilor '90, in revistaZig-zag,aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Cu o saptamana inainte de Ziua Internationala A Celor Care Nu Stiu De Ce Muncesc, magazinele sclipeau de curatenie: nu puteai zari o scama, o musca, un produs, nimic.
Cocheta debara care servea eroilor nostri drept locuinta se transformase in depozit. Trei ligheane erau pline-ochi cu benzina, desi tinerii n-aveau nici macar bicicleta, dar, vorba aia, n-aduce anu' ce-aduce loteria. Un "picior" de paine (expresie inspirata, intrucat painea chiar parea facuta cu picioarele) se usca langa fereastra. Caine isi adunase si el sub pat un morman de oase, pe care putrezeau vagi urme de subventie. In fine, dintr-un exces de zel, Luminita facuse un C.A.R. cu care luase cateva baxuri de chibrite.
In asteptarea altor lamuriri din partea autoritatilor (se ajunsese deja la tabele cu cifre in trei dimensiuni si desene animate in care Jerry il compensa peste bot pe Tom), televizorul fusese lasat sa zbarnaie si tocmai anunta: "Nu exista copil mai uscat decat copilul Pampers!"
- Pe naiba!, bombani Zizi, astia n-au vazut copiii nostri cum se usuca...
Luminita nu-i raspunse. Tocmai pritocea o supa de tranzitie: cateva granule de sare, un cartof necojit (ca se pierd vitaminele), sase frunze de leustean si apa cat cuprinde. Intre timp, la TV incepusera sa curga stirile despre greva.
- Daca ies astia-n strada, comenta Zizi, se-nmoaie Guvernoiu ca oul Blend-A-Med!
- Crezi?, se indoi Luminita (sotul ei se indoise mai de mult, ca sa-i ajunga camasa la pantaloni: din motive sentimentale, purta camasa de la absolvirea facultatii, la Balul de Adio - chiar ca de adio fusese). Eu zic ca nu iese nimic. Si nici cu maciuci nu mai t
